Bowen: În ciuda bravadei sale, Trump nu are o alternativă mai bună decât negocierile cu Iranul

Cele mai recente declarații ale lui Donald Trump privind Iranul și posibilitatea unui acord obținut prin negocieri trebuie luate în serios, deoarece el este, până la urmă, președintele Statelor Unite.

Iată ce a spus Trump la summitul NATO din Turcia.

„Nu mai vreau să am de-a face cu ei, sunt niște ticăloși. Știți ce înseamnă ticăloși? Sunt niște ticăloși. Sunt oameni bolnavi. Sunt conduși de oameni bolnavi. Și sunt oameni răi și violenți. Și dacă ar avea o armă nucleară, ar folosi-o. Din punctul meu de vedere, s-a terminat.”

Dar este aceasta poziția sa finală privind acest subiect? Cu siguranță că nu. El a continuat să comenteze constant războiul și memorandumul de înțelegere, care este în curs de negociere. Comentariile sale au oscilat între declarații de victorie, amenințări privind anihilarea civilizației iraniene și exprimarea sprijinului pentru negocieri.

Ulterior, el a insistat asupra ultimelor amenințări, spunând că SUA „probabil îi vor lovi și mai dur din nou în această seară”, și adăugând: „Le-am dat un mic avertisment. Îi vom lovi puternic din nou în această seară.”

Capacitatea Americii de a ataca Iranul și de a provoca daune majore nu poate fi pusă la îndoială. Dar ceea ce nu a reușit să facă este să frângă spiritul regimului pentru ca acesta să renunțe la vreuna dintre cererile sale fundamentale, începând cu controlul asupra navigației prin Strâmtoarea Ormuz.

Ascunsă în cel mai recent atac verbal al său s-a aflat și acceptarea faptului că negocierile vor continua. Acestea au fost suspendate în timp ce au loc în Iran zile de ceremonii funerare pentru fostul său lider suprem, ayatollahul Ali Khamenei. Acesta a fost ucis de Israel și SUA în prima zi a războiului, la 28 februarie.

Trump a fost întrebat dacă schimbul de atacuri dintre SUA și Iran – și, prin urmare, unii dintre aliații arabi ai Americii din Golf – înseamnă că discuțiile dintre cele două părți s-au încheiat.

Făcând referire la principalii săi negociatori, Steve Witkoff și Jared Kushner, el a spus: „Nu-mi pasă, pot să vorbească. Dar cred că își pierd timpul.”

Apoi, el a zis despre regimul iranian: „Sunt o gașcă de mincinoși.”

Acest comentariu poate fi interpretat drept o nouă recunoaștere a faptului că președintele SUA, în ciuda bravadei sale, nu are o alternativă mai bună decât negocierile. Împreună cu Israelul, SUA a încercat și a eșuat să distrugă regimul iranian.

Dar procesul diplomatic este fragil. O sursă din rândul mediatorilor care încearcă să încununeze negocierile cu succes a descris evenimentele drept „un regres indubitabil”. Se spune că atmosfera este „foarte tensionată”.

Aceasta este o formulare diplomatică pentru a spune că evenimentele din ultimele zile reprezintă un context teribil pentru negocierile dintre două puteri care nu au deloc încredere că oponentul își va respecta cuvântul dacă se va ajunge la un acord.

Strâmtoarea Ormuz

La baza celor mai recente schimburi de lovituri militare dintre Iran și SUA se află dorința regimului de la Teheran de a nu reveni la situația de dinaintea atacului lansat de SUA și de Israel la 28 februarie.

Regimul este hotărât să păstreze controlul asupra Strâmtorii Ormuz. Abilitatea de a opri transportul maritim al resurselor esențiale la nivel mondial, inclusiv o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol și gaze, îi oferă Teheranului puterea de a strangula economia mondială.

Acest lucru este o armă mult mai utilizabilă decât posibilitatea de a încerca să dezvolte o armă nucleară.

Iranul nu va accepta să renunțe la controlul asupra Strâmtorii Ormuz. Acesta este motivul pentru care este pregătit să riște memorandumul de înțelegere – care prevede numeroase potențiale beneficii pentru Iran – pentru a transmite mesajul că nu există cale de întoarcere. Teheranul este pregătit să parieze pe continuarea războiului pentru a proteja ceea ce consideră a fi drepturile sale strategice în strâmtoare.

Regimul de la Teheran a fost încurajat de eșecul SUA și al Israelului de a-l distruge. Ceremoniile funerare ale liderului suprem, care a fost ucis atunci când cele două țări și-au lansat campania, au demonstrat că regimul islamic beneficiază de o bază solidă de sprijin.

Opoziția la nivel intern nu a dispărut. Însă utilizarea nemiloasă a forței de către regim pentru a înăbuși protestele - ucigând mii de oameni în ianuarie pentru că au ieșit în stradă - înseamnă că această împotrivire este discretă.

Dacă escaladarea dintre cele două părți poate fi oprită, mediatorii implicați în procesul de negociere cred că este posibil să se ajungă la un acord cu Iranul care să permită tranzitul maritim prin strâmtoare. Acesta ar trebui să facă parte dintr-un acord mai amplu care să deblocheze activele iraniene deținute în străinătate, să permită Iranului să își vândă petrolul și, cel mai important pentru regim, să recunoască controlul Iranului asupra strâmtorii.

În schimb, Iranul ar trebui să accepte restricții privind îmbogățirea uraniului, să permită revenirea inspectorilor nucleari ai ONU și să ofere explicații privind stocurile de ceea ce Trump numește „praf nuclear” – cu alte cuvinte, de uraniu deja îmbogățit până aproape de nivelurile care ar putea fi utilizate pentru fabricarea unei arme nucleare.

Însă evenimentele din ultimele 24 de ore arată cât de dificil va fi atingerea acestui punct.

Traducerea în limba română a acestui articol, publicat inițial în limba engleză, a fost realizată cu ajutorul tehnologiilor de inteligență artificială. Conținutul tradus a fost revizuit de un jurnalist BBC înainte de publicare. Aflați mai multe despre cum folosim inteligența artificială la BBC.

Editat de Ruxandra Iordache.